Acțiunea unei persoane care, în aceeași împrejurare transportă droguri de risc/de mare risc și pe teritoriul unui stat străin și pe teritoriul României presupune reținerea în concurs a infracțiunilor prevăzute de art. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000.
Legiuitorul român a stabilit că Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri este cea care reglementează infracțiunile ce pot fi săvârșite în această materie.
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, prin Încheierea de ședință din data de 18.01.2017 pronunțată în dosarul nr. 46050/3/2015*/a10 cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept, respectiv „dacă acțiunea unică continuă de transport a drogurilor de risc/mare risc, pe teritoriul altui stat și ulterior pe teritoriul României, poate constitui elementul material al infracțiunilor prevăzute de art. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, în concurs ideal, sau infracțiunea unică prevăzută de art. 3 din aceeași lege.”
Înainte de a află ce a decis Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie realizată o rapidă trecere în revistă a dispozițiilor art. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000.
Astfel, legiuitorul român sancționează prin art. 2 din Legea nr. 143/2000 „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor, fără drept.
De asemenea, art. 3 al aceluiași act normativ sancționează „introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept.”
Astfel, este evident faptul că acțiunea prevăzută la art. 2 din Legea nr. 143/2000 – traficul intern de droguri – nu poate fi absorbită(inclusă) de acțiunea prevăzută la art. 3 din Legea nr. 143/2000 – traficul internațional de droguri, deoarece este vorba despre două modalități diferite de săvârșire; în primul caz este vorba despre acțiunea de a transporta drogurile pe teritoriul României, iar în al doilea caz despre acțiunea, mult mai amplă, de a introduce în țară droguri.
Concursul (ideal) de infracțiuni presupune ca, printr-o singură acțiune sau inacțiune să se regăsească elementele constitutive a doua sau mai multe infracțiuni.
Prin urmare, în acțiunea de transport a drogurilor peste frontiera României, urmată de același transport și pe teritoriul României se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute la art. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000, pentru că pe parcursul transportului se realizează introducerea în țară de droguri.
Or, transportul de droguri, fără drept, nu presupune, în mod automat, introducerea drogurilor în țară, ci poate avea loc în interiorul granițelor României, iar introducerea în țară de droguri, fără drept, nu necesită, în mod obligatoriu, transportul de droguri pe teritoriul României, ci poate avea loc, de exemplu, printr-o simplă expediere a unui colet sau prin intermediul unei alte persoane – așa zisul cărăuș.
Prin urmare, acțiunea unei persoane care, în aceeași împrejurare transportă droguri de risc/de mare risc și pe teritoriul unui stat străin și pe teritoriul României realizează atât conținutul infracțiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000, cât și al infracțiunii prevăzute în art. 3 din Legea nr. 143/2000.
În concluzie, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de către Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală și a stabilit că în interpretarea art. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000, acțiunea unică continuă de transport al drogurilor pe teritoriul unui stat străin și pe teritoriul României, fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000, în concurs ideal.
